Este toamna...in adevaratul sens al cuvantului. Cu frunze galben aurii, cazute pe jos, fosnaind cand bate vantul, scartaind cand le calci, fiindu-ti teama ca le spargi. Imi aduc aminte cand eram mica...ne punea profu' de desen sa adunam frunzele de pe jos si sa le pictam. Peisaj de toamna. Mi-e dor sa fac lucrul asta. In felul acesta voi putea pastra toamna mereu langa mine. O voi putea privi si atinge cand imi doresc. Mi-as dori sa am timp sa ma plimb de nebuna...sa simt toamna, sa o miros, sa o las sa ma invaluie si sa uit de realitate. Sa raman acolo, pana uit de mine.
Si totusi...ce treaba au fluturii cu toamna? Exista...se completeaza. Fara toamna nu ar exista fluturi, fara fluturi nu ar exista toamna...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu