sâmbătă, 21 martie 2009

Dor de vara

Ma uitam prin pozele de anul trecut din vara. Vara ce am petrecut-o jumatate la servici si restul in Delta. In 2008 cred ca nu a lipsit week-end pe care sa nu il petrecem in Delta. Ca sa nu mai spun ca nu ne-a fost de ajuns concediul de o saptamana petrecut integral tot in Delta. Si mi s-a facut un doooor de duca. Mi-e dor de emotia aceea a plecarii, mi-e dor de drumul pana la Murghiol. Mi-e dor de bodega/supermarket-ul amarat din micul "port" Murghiol - punctul nostru de plecare spre viitoarea tabara.

Am stabilit o traditie cu aceste plecari in Delta Dunarii. Si de fiecare data ma intorc cu multa placere. Mai ales acum, de abia astept sa fugim din nou, mai ales ca suntem mandrii posesori ai unei barcute cu motor, care mi-e foarte draga si de abia astept sa ne plimbam cu ea prin mirifica Delta. Si sa pescuim!!!

Nu suntem deloc pretentiosi, nu ne cazam la cine stie ce pensiuni de 4* cu tot felul de facilitati. Ne luam cortul in spate, gratarul si alte chestii de trebuinta. Uitam ce era cel mai important: unditele, lansetele si alte instrumente folosite in pescuit.


Sper anul asta sa se deschida sezonul cat mai repede. Noi speram de Paste sa fim pe balta, cu undita intr-o mana, berea in cealalta...


Cel mai mic peste prins de baieti:



Cel mai frumos apus (dupa o furtuna veritabila):



Multe lansete si undite:

vineri, 20 martie 2009

Respir (a) usor, dorm foarte usor!

Sunt un om fericit!


In sfarsit pot dormi noaptea.



Al meu barbat sufera de deviatie de sept si din cauza asta sforaie atat de tare noaptea, incat se zguduie patul. La propriu! Am incercat toate remediile anti-sforait populare sau nu. Nici unul din pacate nu a avut efect. Exista si posibilitatea operatiei de deviatie de sept cu laser, care e destul de scumpa - am inteles aprox 350 Eur, dar si destul de nasoala.

De curand au aparut si la noi plasturii nazali "Breathe Right" sau pe romaneste "Respir Usor". Dupa ce am vazut reclama am inceput sa bantui prin farmacii. Cum la noi mai intai se arunca buzduganul si apoi se intampla ceva, la fel si cu plasturii. Am avut de asteptat aproape 2 saptamani pana sa gasesc.

Si am gasit. Am ramas cam surprinsa de pret, 66 LEI pentru o cutie de 30 bucati. Am luat doar doua, nevanad incredere prea mare in succesul promis in reclama.

Cred ca este una dintre foarte putinele momente cand pot spune cu mana pe inima ca produsul are efectele mult asteptate. Am avut parte de doua nopti de liniste. Partea buna e ca si el s-a simtit bine. Chiar foarte bine. A putut sa respire foarte usor, nu s-a simtit deranjat de acel plasture (care arata ca un leucoplast de pus peste bataturi).

Citez din prospect:


Congestie nazala:
"Respir Usor" benzi nazale este un produs nemedicamentos care poate reduce imediat congestia nazala.

Sforait: "Respir Usor" benzi nazale poate diminua sau elimina sforaitul, reducand congestia nazala din timpul noptii.

Cum functioneaza:
- cele 2 benzi elastice se "ridica" marind deschiderea cailor respiratorii nazale
- canalele nazale se maresc, usurand respiratia.

De mentionat ca un plasture poate fi folosit o singura data.

Mai jos, cum trebuie aplicat corect plasturele antisforait:




P.S. Eu am devenit dependenta de aceste benzi nazale sau plasturi cum vreti sa le spuneti, desi nu le folosesc. :)

vineri, 13 martie 2009

Lone Star Camp lanseaza un nou album!!!

Lepsa primita de la Morticia, raspunsa cu intarziere...Deh...eram ocupata cu lanasarea albumului :))







Go to Wikipedia. Hit “random”. The first random Wikipedia article you get is the name of your band

- Go to Random quotations. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

- Go to Flickr and click on “explore the last seven days”. The third picture, no matter what it is, will be your album cover. Use Photoshop or similar to put it all together.




Interesant...Acum sa vedem cate concerte avem :D

Semnificatia numelui

Nu stiu daca e pe bune sau nu, dar e amuzant sa afli tot felul de chestii care tin de numele tau.

Mie asta mi-a iesit:




What Your Name Says About You



Your name says that you are mostly:



Ambitious but stubborn



Your name also says you are:



Unconventional but unstable

Shrewd but overbearing

Fiery but unbalanced




Daca te cheama Tarzan sau Birlic (asta am auzit-o de curand) oare ce o spune? Parinti tembeli?

miercuri, 25 februarie 2009

CFR sau de ce nu-s ca alea din reclama cu detergentul dupa mine....

....sau Cum sa-i Fraieresti pe Romani...

Vrand, nevrand, vinerea trecuta am fost nevoita sa dau o fuga la Bucuresti pentru un scurt training. Nu intru in detalii, singurul lucru la care ma rezum e ca a fost o calatorie inutila, pentru un secol in care exista telefoane, mikogo (pt cei ce nu stiu, e o aplicatie skype, prin care se preia face share al ecranului) si toata acest drum putea fi evitat.
In fine...Sa revenim la subiectul postului, prea minunatul CFR si angajatii acestuia.
Data fiind vremea de afara am hotarat ca e mai bine sa calatorim cu trenul, decat cu masina.
La dus, ce sa zic...drumul a fost ok, fara incidente (demne de mentionat). Insa la retur...ohhhh...mai bine pierdeam trenul.
Trenul...full...arhiplin. Seara de vineri. Se intorc studentii acasa, si nu numai.
Spre nenorocul meu, singurele locuri libere au fost la etaj (sau cum s-o numi). Mi-am facut mult curaj, sperand sa trec peste claustrofobia de care sufar. Spatiu mic, tavanul aveam senzatia ca imi cade in cap...Ca sa nu mai pun la socoteala pasagerii si multele lor bagaje.
Apropos, se presupune ca nu calatoresti cu trenul doar cu poseta, sau cu o sacosa...Erau muuulte persoane care aveau valize. Dar VALIZEEEE frate... nu gluma. Bineinteles ca nu aveau loc nici ele, nici noi, fiind "parcate" pe culoar.

Buun...porneste trenul. La doua locuri de noi, era un nene...un mos...un batran. Ce-i drept, aducea a homeless putin (dupa aspectul hainelor saracacioase). Nu i-am dat importanta...Eh...dar pe la un moment dat, la vreo 15 minute de cand a plecat trenul din gara, ne-a izbit un miros de buda. De buda imputita si infundata. De buda care nu s-a mai intalnit de vreo 100 de ani cu un mop (nu existau pe vremea aia) sau macar cu ceva clor. Rau....un miros insuportabil. Lumea a inceput sa se agite, care mai de care cu presupusul...Ca sa ne uitam usor in spate, si ce sa vedem...saracu' nene facuse pe el. Si toata "vlaga" lui se prelingea usor, pe jos. Atat de usor incat a facut ditamai balta.

Bineinteles, intrigata lumea de aceste eveniment nefericit, incepe cu reclamatiile. Vine madam controlor si incepe sa urle la omu' ala: "magarule, nesimtitule, ce ai facut aici??? Te dau jos la Urziceni!!!". Saracu' om (de ce spun saracul aflati mai tarziu) raspunde amarat ca el are bilet cumparat, bilet intreg de Galati, si ca el acolo coboara. Si a plecat madama noastra. Si dusa a fost...Pana peste o ora, cand omu' s-a mai usurat un pic, de data asta nu lichid. Ohhh....nu cred ca isi poate inchipui nimeni ce miros era acolo. Tren plin ochi, caldura data la maxim...
Singurul lucru pe care l-a facut madam, a fost sa il mute de pe un scaun, pe altul, putin mai incolo langa usa. SI ATAT!!!!

Restul de calatori fiind nevoiti sa stea 4 ore in acel miros insuportabil, si sa mergem pana in cealalta parte a vagonului pentru toaleta, sau tigara (IN STATIE!!!). Nu s-a obosit nimeni sa stearga urmele (care se vedeau si se simteau de la maaaare distanta).
Colac peste pupaza, s-a stricat si usa de la WC, care nu se mai inchidea...Si daca am rezistat si nu a murit nimeni din cauza mirosului omului, pai e clar...Rezistam si la buda. De ce sa se oboseasca sa o propteasca...

Ce m-a deranjat a fost ca nimeni din "staff" nu l-a intrebat pe om daca se simte bine, daca poate trebuie chemata o salvare, daca are nevoie de ajutor...Ceva!!! S-au multumit sa se aseze pe primul (singurul) scaun liber si sa citeasca CANCAN...

La Braila au aparut doi oameni de ordine (aka militieni, politai, cap de creta) care nu au prea avut ce sa ii faca omului. S-a aflat pana la urma ca era bolnav, suferea de ceva...avusese de curand un atac vascular, cerebral...ceva de genul si venea de la Bucuresti de la control. Deci omul nu era homeless, nu era sarac, era doar bolnav si ametit de medicamente...Si nimeni nu a facut nimic...

Aaa, a cerut o doamna un mop...s-a oferit sa curete ea. Nu aveau!!!

Experienta a fost cumplita...Ne-am blestemat zilele cu totii ca ne-am uitat Perwoll-ul, Lenor-ul etc in celalata poseta (cand am fost la club)....