....sau
Cum sa-i
Fraieresti pe
Romani...
Vrand, nevrand, vinerea trecuta am fost nevoita sa dau o fuga la Bucuresti pentru un scurt training. Nu intru in detalii, singurul lucru la care ma rezum e ca a fost o calatorie inutila, pentru un secol in care exista telefoane, mikogo (pt cei ce nu stiu, e o aplicatie skype, prin care se preia face share al ecranului) si toata acest drum putea fi evitat.
In fine...Sa revenim la subiectul postului, prea minunatul CFR si angajatii acestuia.
Data fiind vremea de afara am hotarat ca e mai bine sa calatorim cu trenul, decat cu masina.
La dus, ce sa zic...drumul a fost ok, fara incidente (demne de mentionat). Insa la retur...ohhhh...mai bine pierdeam trenul.
Trenul...full...arhiplin. Seara de vineri. Se intorc studentii acasa, si nu numai.
Spre nenorocul meu, singurele locuri libere au fost la etaj (sau cum s-o numi). Mi-am facut mult curaj, sperand sa trec peste
claustrofobia de care sufar. Spatiu mic, tavanul aveam senzatia ca imi cade in cap...Ca sa nu mai pun la socoteala pasagerii si multele lor bagaje.
Apropos, se presupune ca nu calatoresti cu trenul doar cu poseta, sau cu o sacosa...Erau muuulte persoane care aveau valize. Dar VALIZEEEE frate... nu gluma. Bineinteles ca nu aveau loc nici ele, nici noi, fiind "parcate" pe culoar.
Buun...porneste trenul. La doua locuri de noi, era un nene...un mos...un batran. Ce-i drept, aducea a homeless putin (dupa aspectul hainelor saracacioase). Nu i-am dat importanta...Eh...dar pe la un moment dat, la vreo 15 minute de cand a plecat trenul din gara, ne-a izbit un miros de buda. De buda imputita si infundata. De buda care nu s-a mai intalnit de vreo 100 de ani cu un mop (nu existau pe vremea aia) sau macar cu ceva clor. Rau....un miros insuportabil. Lumea a inceput sa se agite, care mai de care cu presupusul...Ca sa ne uitam usor in spate, si ce sa vedem...saracu' nene facuse pe el. Si toata "vlaga" lui se prelingea usor, pe jos. Atat de usor incat a facut ditamai balta.
Bineinteles, intrigata lumea de aceste eveniment nefericit, incepe cu reclamatiile. Vine madam controlor si incepe sa urle la omu' ala: "magarule, nesimtitule, ce ai facut aici??? Te dau jos la Urziceni!!!". Saracu' om (de ce spun saracul aflati mai tarziu) raspunde amarat ca el are bilet cumparat, bilet intreg de Galati, si ca el acolo coboara. Si a plecat madama noastra. Si dusa a fost...Pana peste o ora, cand omu' s-a mai usurat un pic, de data asta nu lichid. Ohhh....nu cred ca isi poate inchipui nimeni ce miros era acolo. Tren plin ochi, caldura data la maxim...
Singurul lucru pe care l-a facut madam, a fost sa il mute de pe un scaun, pe altul, putin mai incolo langa usa. SI ATAT!!!!
Restul de calatori fiind nevoiti sa stea 4 ore in acel miros insuportabil, si sa mergem pana in cealalta parte a vagonului pentru toaleta, sau tigara (IN STATIE!!!). Nu s-a obosit nimeni sa stearga urmele (care se vedeau si se simteau de la maaaare distanta).
Colac peste pupaza, s-a stricat si usa de la WC, care nu se mai inchidea...Si daca am rezistat si nu a murit nimeni din cauza mirosului omului, pai e clar...Rezistam si la buda. De ce sa se oboseasca sa o propteasca...
Ce m-a deranjat a fost ca nimeni din "staff" nu l-a intrebat pe om daca se simte bine, daca poate trebuie chemata o salvare, daca are nevoie de ajutor...Ceva!!! S-au multumit sa se aseze pe primul (singurul) scaun liber si sa citeasca CANCAN...
La Braila au aparut doi oameni de ordine (aka militieni, politai, cap de creta) care nu au prea avut ce sa ii faca omului. S-a aflat pana la urma ca era bolnav, suferea de ceva...avusese de curand un atac vascular, cerebral...ceva de genul si venea de la Bucuresti de la control. Deci omul nu era homeless, nu era sarac, era doar bolnav si ametit de medicamente...Si nimeni nu a facut nimic...
Aaa, a cerut o doamna un mop...s-a oferit sa curete ea. Nu aveau!!!
Experienta a fost cumplita...Ne-am blestemat zilele cu totii ca ne-am uitat Perwoll-ul, Lenor-ul etc in celalata poseta (cand am fost la club)....
